Tuesday, April 22, 2014

After another year


A mai trecut un an , sunt tot eu dar cu 24 de kg mai putin! Intilnirea cu d-l PROFESOR HANCU NICOLAE de la clinica "ReginaMaria" din Cluj mi-a schimbat viata a fost momentul cind mi-am resetat viata!



Lucia Conțan, printre revelațiile unei seri speciale

Lucia Conțan, autoarea ilustrațiilor din Abecedarul de Obezitate. Foto: Radu Beligăr
Lucia Conțan, autoarea ilustrațiilor din Abecedarul de Obezitate.
Foto: Radu Beligăr
La lansarea Abecedarului de Obezitate profesorul Nicolae Hâncu a ținut să îi aducă mulțumiri speciale Luciei Conțan, cea care a realizat ilustrațiile volumului. Prezența acestei doamne la microfon, atunci cînd a luat cuvîntul, m-a impresionat. Nu știu de ce, poate pentru că nu a vorbit despre importanța muncii sale ci mai degrabă arătîndu-se onorată că a putut contribui la acest întreg sau poate pentru că artista a avut în glas ceea ce e greu să exprimi și dacă te strădui, și anume o anume căldură, ca să nu îi spun direct farmec. 
Aveam apoi să mă pricopsesc cu un catalog: “Lucia Conțan, Capricii caleidoscopice. Vitralii spre interior”. Nu știu prin ce noroc, dar m-am ales cu el, cu tot cu autograf, unul în care scrie așa: “domnului Ovidiu Blag, cu simpatie”.
Așa că uite că treaba cu simpatiile era de fapt reciprocă.
Iar acasă, ca un elev, mi-am făcut lecțiile. Și am descoperit (pentru că nu știam, v-am mai spus că partea cu pictura, cu desenul, cu artele plastice în general nu reprezintă punctele mele forte…) că Lucia Conțan este un artist plastic redutabil, cu realizări notabile în materie și cu o carieră prodigioasă. Locuiește la Alba Iulia, dar este de loc din Fălticeni. Într-o prezentare ce îi este făcută în catalog se spune despre ea că s-a “refugiat în desen”. Nu știu ce înseamnă asta, dar văzîndu-i desenele pot spune că și-a ales foarte bine desenul drept refugiu. Citesc tot aici că a pictat pe pereți, pe sticlă, pe lemn și pe…porțelan. Apoi citesc că a făcut parte dintr-un grup de practicare și de valorificare artistică a broderiei, a dantelei, tapiseriei, macrame-ului…Că a avut expoziții în mai toată Europa…
Și îmi mai pică în mînă și cu text al Luciei Conțan, în care rostește, într-una dintre propoziții, ceea ce alții s-ar chinui, poate, să o spună într-un roman:
“Cel mai mult mă tulbură despărțirile, abandonul, apatia, lipsa de progres în conștiința oamenilor și mai ales deteriorarea legăturilor între oameni”.
Cred că v-am convins să căutați numele acestei artiste, probabil veți avea la rîndul vostru plăcerea s-o descoperiți și poate să faceți rost chiar de lucrări de-ale ei.
Eu m-am ales cu un autograf, cu o strîngere de mînă și cu propoziția asta de v-o spuneam mai sus, care mi-a plăcut mult. Aproape că-mi vine să spun că și eu gîndesc cam așa ca-n propoziția ei, dar acum nu mai are nici un farmec, a spus-o ea…


0 comentarii: